La proces
Spre deosebire de Piturca, eu m-am prezentat la Proces. Bine, spre deosebire de Piturca eu eram doar martor. Si spre deosebire de Piturca eu aveam de facut 1000 si ceva de km dus-intors, dar m-am dus, in ziua mea libera. Respectiv. Sa-l lasam pe Piturca. Ideea e ca experienta la Tribunal a fost una senzationala. Mi-e aproape imposibil sa descriu aici, dar recomand oricui sa-si petreaca o zi prin salile unui tribunal. Procesul la care sunt eu martor e abia la inceput. Pentru mine a fost prima infatisare. Sper si ultima. Cert e ca au mai fost doi martori. Care s-au ales cu urmarire penala pentru marturie mincinoasa! Cam ca Piturca, au crezut ca pot spune orice acolo. O fata care il apara pe vinovatul de accident, cel care trecuse pe rosu, a spus direct: “nu stiu ce culoare avea semaforul, dar am VISAT ca verde, deci asa spun! Doctorii mi-au spus ca dupa amnezia de la accident ce visez e adevarat”. Si a tinut-o tot asa. Spre binele ei sper sa n-o tina tot asa si cand va fi acuzata. Al doilea martor, de partea… “partii vatamate”, s-a trezit cu marturie mincinoasa dupa ce a inceput sa se balbaie si sa spuna tot felul de tampenii. Cum ar fi de exemplu ca nu m-a vazut la fata locului pe mine, desi eu ii lasasem scris numele si numarul meu de telefon… Ma rog, si alte chestii a balbait, asa ca in loc sa ajute el pe cineva, are acum nevoie de ajutor.
Concluzia mea la tribunal: procedurile sunt varza, legile sunt proaste, dar sunt unii oameni care vor sa faca justitie. nu stiu cati. dar sunt. cei care cred ca isi pot regla marturia cum vor pun bete in roate acelor putini care vor sa faca dreptate! si trebuie sa platesca… Ca e vorba de Piturca sau martorii de la proceul “meu”, nu conteaza…