Sunt sofer, am de parcurs o distanta mare pana la lucru zi de zi cu masina, sunt friguros, dar… ma bucur ca a nins asa de tare azi/ieri. Daca gaseam si o panta suficient de mare imi puneam si schiurile. Mi-a placut ca nu mi-am recunoscut masina in parcare, mi-a placut cum imi trosnea zapada sub picioare in drum spre metrou, mi-a placut cum s-au transformat marile bulevarde in carari, mi-a placut ce goale erau strazile si metroul. La un moment dat eram atit de singur pe strada, ca m-am simtit ca la munte, trezit insa rapid la realitatea de “varful” din stanga mea, care nu era decit un bloc… din pacate neacoperit suficient de zapada ca sa-l confund. Am facut si poze. Nu ca sa le trimit la TV, ci pentru ca pur si simplu ce s-a intamplat in Bucuresti – si in alte locuri, dar aici am fost eu – n-am trait niciodata la oras. Asa ca “Viva la snow”, cum ar spune francezul. 
P.S.: nu traiesc aceleasi sentimente pentru ziua de ieri, cand am parcurs drumul Timisoara – Bucuresti in 12 ore, in loc de maximum 8 cit fac de obicei, iar Oltenia am traversat-o cu 20km/h desi abia abia am vazut cate un fulg de zapada. Acolo nu mai e vorba de frumusetea iernii, ci de nesimtirea altora. Noroc ca mi-am schimbat repede starea de spirit dupa ziua de azi. Ce-i drept inainte sa fac drumul retur cu metroul care se va produce la ora 22. Si, din fericire, azi nu am de parcurs 600 de km…
Pozele mele cele mai reusite (scuzati calitatea, e telefonul…). Mai multe in interior…
